Poate ca insist prea mult cu purtatul bebelusului, poate ca insist prea mult cu alaptatul, poate ca insit prea mult cu multe alte lucruri....Dar , de aici si pana a mi se parea ceva normal ca un strain ,care se vrea a fi un educator, sa tipe isteric la copiii mei , este cale lunga.
Am avut parte de educatoare bune; copiii mergeau de drag la gradinita . Ca orice copil, au mai avut si zile bazaite dar , o data ajunsi langa colegi , se linisteau .
Acum, Filip chiar este trist cand nu-l ducem la gradinita, pentru ca ii place foarte mult. Nici cu Anastasia nu m-am putut plange...
Anul acesta i-a venit o noua educatoare; toate au fost bune si frumoase (sau cel putin asa am avut impresia) pana la un moment dat cand nu mai voia sa mearga la gradinita si facea crize isterice de plans cand o vedea pe noua educatoare.
La inceput, am pus crizele pe seama faptului ca vrea sa stea acasa cu mine, asa cum sta si Petru. Am discutat cu ea, am incercat sa inteleg ce o nemultumeste, am discutat despre relatia ei cu colegii si cu educatoarele, dar ,fara succes.
Inaintea serbarii de Craciun a venit primul mare semn de intrebare . Intr-o dimineata, in drum spre gradinita a inceput sa planga foarte tare ca nu stie poezia si ca va fi certata de doamna. (eu una sunt foarte relaxata in ceea ce priveste memorarea in nestire a poeziilor, deci mi s-a parut absurd ca un copil sa fie certat ca nu stie poezia)
La scurt timp a venit si al doilea mare semn de intrebare, cand, intr-o dimineata , Anastasia s-a incuiat in dormitor ,s-a bagat in sifonier si plangea ca nu vrea sa mearga la gradinita. (ok, plange...foarte multi copii plang cand sunt dusi la gradinita; nu vrea sa mearga la gradinita...multi nu vor! Dar sunt convinsa ca, doar in cazuri extreme, un copil s-ar incuia in camera de teama ca trebuie sa mearga la gradinita).
Am mai discutat cu alti parinti despre comportamentul copiilor lor in preajma educatoarei cu pricina si am vazut ca sunt multe asemanari ale comportamentelor ; plus o inregistrare audio a educatoarei isterizate care mi-a confirmat toate banuielile.
Am fost furioasa, dezamagita , am plans si am incercat sa gasesc justificari . Am avut cateva zile in care m-am simtit extenuata psihic.
Dezamagirea maxima, a venit insa , la sedinta , cand cel putin jumatate dintre parinti si-au manifestat acordul vis-a-vis de comportamentul educatoarei "altfel cum sa ii tina in frau !" , "reteta sigura spre succesul <profesional>" , "noi am mancat bataie cu carul si uite ca nu am murit ! Nici ei nu o sa pateasca nimic de la tipatul la ei", "trebuie sa stie de mici cat de rea este lumea" ...
M-a durut sufletul si mi-a venit sa plang , dar am decis ca trebuie infruntata situatia si "taurul luat de coarne". Impreuna cu alti "anormali" ca noi am incercat sa aducem justificari ca este luata atitudinea gresita si ca tot ce ne dorim este ca micutii sa creasca intr-un mediu linistit ; sa fie fericiti !
Intr-un final, mai bine de jumatate din parinti s-au mobilizat si i-au cerut educatoarei sa nu mai tipe la copii, iar ea a promis ca o sa se controleze.Eu sper ca totul o sa se linisteasca acum, cu toate ca mi-e greu sa cred ca mai "inveti calul batran sa traga la ham". Dar sper !
I-am povestit Anastasiei cum a fost la sedinta si i-am spus ce a promis doamna si pentru prima data dupa mult timp a fost relaxata; a vrut sa mearga la gradinita si nu a plans.
Am gasit-o fericita !
Au fost cateva zile ametitoare; am fost extenuata, am fost intr-un vartej din care nu stiam daca o sa ies , cum o sa ies.
Din fericire, am iesit din acest vartej si acum mintea mea s-a limpezit.
Acum pot spune ca soarele incepe sa iasa iar si sper sa nu mai fie umbrit !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu